Foto: Andreea Aron / Jurnalul Naţional Crăciunul „pe Stil Vechi” sărbătorit de bisericile Rusă şi Sârbă, de Patriarhia Ierusalimului şi de mânăstirile de la Muntele Athos – cu excepţia Vatopedului – are un decalaj de 13 zile faţă de calendarul gregorian promulgat în 1582 de Papa Grigorie al XIII-lea şi însuşit după 1923 de o bună parte a bisericilor ortodoxe. Diferenţa de 13 zile care reprezintă o îndreptare „astronomică” a calendarului vechi nu schimbă cu nimic esenţa sărbătorii de Crăciun, deşi ea provoacă destule confuzii şi polemici acerbe.
În România, lipovenii sunt cei mai numeroşi creştini care marchează Crăciunul „pe Vechi”. La Jurilovca, un cunoscut sat lipovenesc din Delta Dunării, pregătirile încep cu patru zile înainte, iar masa abundă de gustări. Felul principal este gâsca umplută cu mere. Conform tradiţiei, în camera în care se întruneşte familia pentru festinul de Crăciun, duşumeaua se acoperă cu fân proaspăt, iar picioarele mesei se leagă cu lanţuri, având rolul simbolic de îndepărtare a răului din casă.
În Basarabia, în Ajunul Crăciunului pe Stil Vechi se taie porcul; ca semn că este sacrificat pentru Naşterea Domnului, pe ceafă i se crestează semnul crucii. Se mai spune că, după cum este aşezată inima în interiorul porcului, aşa va fi şi iarna.
Pregătirea mâncărurilor are, în Basarabia, dimensiunile unui ritual străvechi: friptura, cârnaţii, pârjoalele, răciturile, sarmalele, cozonacul şi nelipsiţii „crăciunei” tronează pe masă, la loc de cinste, alături de vinul roşu. În satul Coloniţa din centrul Basarabiei, membrii familiei se trezesc în jurul orei 2 noaptea şi se aşază la masă, căci atunci, se spune, s-a născut Hristos. Tot atunci se face şi friptura. În Republica Moldova, creştinii serbează Crăciunul în două zile diferite: unii pe 25 decembrie şi alţii pe 7 ianuarie. Mitropolia Moldovei, pendinte de Patriarhia Rusă, ţine c