Ce e mai grav - ca un scriitor sa-ti scrie viata si sa te vrea mort sau sa fii scriitorul care-si vede, in carne si oase, personajul pe care vrea sa-l omoare?
Dupa ce i-a adus lui Halle Berry un Oscar pentru „Puterea dragostei” si era sa ia statueta pentru cel mai bun film cu „In cautarea Taramului de nicaieri”, neamtul Marc Forster face o delicata incursiune in dilemele artei si creat
orului in „Mai mult decat fictiune”. Fara sa fie pretentios, pastrandu-se, cu eleganta si masura, si in dimensiunile unei comedii romantice. Finalul este insa decisiv, fiind marca cea mai evidenta a unui film bine cantarit. Meritul regizorului este ca demonstratia sa nu este vehementa, ci un exercitiu de gingasie si subtilitate.
Daca una dintre definitiile personajului este „un om banal caruia i se intampla lucruri neobisnuite”, Harold Crick (Will Ferrell) este ilustratia perfecta. Viata lui nu poate fi mai seaca: ca functionar IRS care verifica plata taxelor, existenta sa se deruleaza intre cifre si in limitele exacte ale gesturilor sale zilnice, obsesiv aceleasi, supravegheate de ceasul de care nu se desparte decat in somn.
In alta parte a orasului, scriitoarea Karen Effiel (Emma Thompson) sufera un blocaj in timp ce se pregateste sa incheie un roman al carui personaj principal este... Harold Crick. Inca nu stie cum sa-l omoare, desi editura i-a trimis o secretara care sa o ajute sa termine mai repede (Queen Latifah).
Cand Harold aude in cap vocea femeii care il „scrie” cere sfatul unui profesor de literatura (Dustin Hoffman). Intre timp, Harold o intalneste pe Ana (Maggie Gyllenhaal), iar perspectiva mortii devine din ce in ce mai descurajanta. Karen gaseste insa finalul perfect pentru cartea care este, se pare, cea mai importanta opera a sa de pana acum.
Daca de la Thompson si Hoffman va asteptati la performante notabile, fanii lui Ferrell, care i-au s
