Noua reprezentanta a Iasului in peisajul fotbalistic romanesc, CSMU Politehnica, s-a facut remarcata de la inceput prin disensiuni si scandaluri. Suporterii ieseni topiti dupa fotbal traiesc, in aceste zile, sentimente contradictorii. Politehnica, eterna iubire alb-albastra, nu mai exista, a fost ingropata fara pompe funebre, de stiu ei cine. In locul ei a aparut o alta grupare, cu un nume asemanator, CSMU Politehnica (fara nici un A la inceput, asa cum se chema initial). Unii dintre ei au adoptat-o, asa cum o familie care si-a pierdut un copil il plinge cit il plinge si apoi se consoleaza cu ceea ce are. Iasul nu este Clujul sau mai demult Ploiestiul sau Craiova, care sa-si permita doua echipe de fotbal in urbe. La modul in care este privit sportul iesean de catre autoritati, o asemenea speranta nu este numai o "fata morgana", ci chiar o eventualitate nedorita. Asa ca suporterii amintiti au adoptat cu bratele deschise formatia care are "Poli(tehnica)" in denumire, alintind-o, in consecinta, cu speranta ca intr-o buna zi noua echipa a Iasului va prelua palmaresul, culorile si denumirea defunctei grupari. Speranta deloc iluzorie, din moment ce la Iasi nu exista nici un pocherist italian care sa revendice asa ceva, cum se intimpla in coltul diametral opus al tarii. Exista la noi si o alta serie de suporteri, din ce in ce mai putini, care urasc, pur si simplu, aceasta noua echipa, neimpacindu-se cu situatia de facto si autodeclarindu-se fani ai unei formatii care (orice-am face) nu mai exista. CSMU Poli(tehnica) este numita "avorton" (fara a sti prea bine ce inseamna acest termen), proorocindu-i-se moartea imediata. De parca decesul CSMU Poli ar insemna, automat, si renasterea vechii echipe alb-albastre, nu pur si simplu disparitia fotbalului din orasul din care sumbrele Casandre maninca piine, mai alba, mai neagra, dupa posibilitati. Nu aceasta este problema Iasului, f