PESTE TIMP • JURNALUL UNUI DRUM ÎN AUSTRIA CU BĂIATUL MEU
Nota autorului: Am marcat cu paranteze drepte paragrafele ce mi-au fost cenzurate la apariţia cărţii. Am început deci azi, 3 ianuarie 1979, cartea de fapte şi gânduri.
15 ianuarie 1979 (n.r. – continuare)
Doamna Ribbentrop să nască un patefon, pe care să se învârtă în permanenţă oasele lui fiu-său. Şi când ajunge acul la femur şi la osul frunţii să zică "Heil!". Iar doamna Ciano, onorabila noastră soră latină, să nască un fier de călcat, pe care să şi-l aplice periodic exact în locul pe unde l-a scos, un fier de călcat din ce în ce mai mare, un fier de călcat care să funcţioneze şi pe cărbuni, şi pe baterii, şi la priză. Şi la ultima imagine a doamnei Ciano, mama domnului Ciano, care a vândut Transilvania pentru că avea o amantă care-i mirosea bine în ţara căreia ne-a vândut, ultima imagine, a prea-bunei doamne Ciano, să fie aceea la care visez eu acum: s-o ardă fierul de călcat până-n adâncul neamurilor ei, până va sfârâi strămoaşe-sa în mormânt, de plăcere şi de arsură.
Ninge la Rosenheim şi eu încerc să mint că iert.
Andrei, băiatul meu, şi Elena, chinuita mea, măcar pentru voi şi nu pot să iert. Vedeţi voi, toate drumurile greşite pe care a mers omenirea, împinsă de nişte criminali, îndepărtează de voi fericirea. Tu, băiatul meu, eşti ameninţat de o bruscă dezlănţuire a urgiei războiului, pentru că oameni care nu merită niciodată iertare, oameni ale căror crime nu pot fi niciodată prescrise, au escaladat permanent răul. Iar tu, Elena, eşti ameninţată de războiul din tine, pentru că banii lumii au mers exact în direcţia contrară, şi tu, bătrâne soldat al ţării româneşti, tată al meu, care mi-ai spus plângând că pentru apărarea ţării ai merge şi azi să te înrolezi, tu, tată al meu, şi voi, părinţi pătimiţi ai noştri ai tuturor, veţi muri m