Daca Nicolae Ceausescu ar fi disparut la finele anilor '60, poporul sau si opinia publica occidentala l-ar fi plans. Originalitatea si independenta politicii sale externe, precum si cateva tentative de liberalizare a pietei interne l-au facut popular la Bucuresti si in multe alte capitale. Este imposibil de uitat aceasta perioada atat de scurta. Insa continuarea este o poveste oribila, comenteaza publicatia franceza L'Express, intr-un material asupra vietii fostului dictator din Romania.
De ce aceasta aura de simpatie, in 1969, in jurul acestui om care inca nu se proclamase "Conducatorul"? Simplu: pentru ca le tinea piept rusilor, este verdictul francezilor. Romania, care nu a acceptat niciodata sa condamne China, a fost singura tara din blocul comunist care in iunie 1967 nu a rupt relatiile cu diplomatice cu Israelul. Ceausescu a refuzat in august 1968 sa participe la invazia Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia, noteaza L'Express.
Poporul sau i-a rezervat o primire triumfala generalului de Gaulle, in luna mai a aceluiasi an. Scriitori "reformatori" sunt publicati". Biserica respira dupa persecutii. Se vorbeste chiar si despre o decolectivizare partiala in agricultura. Toate acestea ar fi usor de negat astazi.
Micul Stalin din Carpati
Dar ultimele doua decenii sunt abominabile, continua jurnalistii din Hexagon. Regimul se indreapta foarte repede spre o farsa sangeroasa, care seamana cu megalomania unui mic Stalin din Carpati.
Ar trebui sa datam debutul acestui derapaj in 1971, o data cu vizita in China? S-ar putea, scrie L'Express. Dar nu trebuie sa subestimam efectul unui adevarat fenomen de clan. Nicolae, sotia sa Elena, fiul sau Nicu, fratii sai Ilie si Ion conduc poporul catre naufragiu. Ubu Conducator devine un fel de Nero. Opozantii sunt persecutati, torturati, eliminati.
Afacerile sunt afa