Pentru unii prea târziu, pentru alţii prea devreme, BNR a decis să ia măsuri concrete pentru frânarea creditării în euro. Că este vorba despre iniţiative europene sau locale contează mai puţin. După ani de zile în care banca centrală a permis "euroizarea" economiei, inclusiv prin creditele acordate într-o altă monedă decât cea naţională, se pare că bancherii vor fi forţaţi, în sfârşit, să finanţeze economia locală mai ales cu bani câştigaţi în România.
Bancherii, nesurprinzător, nu sunt de acord. "Limitarea creditului în valută, dacă ar trebui făcută, nu trebuie să o facem prin măsuri administrative. Trebuie să lăsăm piaţa să funcţioneze corect", a declarat Radu Gheţea, preşedintele Asociaţiei Bancherilor din România. Ar avea perfectă dreptate dacă s-ar fi dovedit până acum că băncile sunt capabile, de bună voie şi nesilite de nimeni, să fie corecte, şi cu acţionarii, şi cu clienţii.
Ca piaţa să funcţioneze corect trebuie ca jucătorii să fie corecţi. Este adevărat, creditarea în franci elveţieni, promovată acum trei-patru ani de către bănci care acum au fost nevoite să aducă de acasă sute de milioane de euro pentru recapitalizare, a avut loc sub ochii BNR. Acelaşi BNR care acum va impune un avans minim de 40% pentru creditele în altă monedă decât cea naţională şi decât cea europeană atunci a stat şi a lăsat piaţa "să funcţioneze corect" de una singură.
Preşedintele ARB ar fi avut perfectă dreptate că nu este nevoie de măsuri administrative în acest sens dacă băncile i-ar fi protejat, în vreun fel, pe clienţi, de riscul valutar. Sau dacă nu ar fi mutat o mare parte din pierderile în dobânzile mai mari cerute clienţilor buni.
Preşedintele ARB susţine, de asemenea, că băncile sunt cele care trebuie să îşi asume deciziile pe care le iau. Aici este vorba însă doar despre o jumătate de adevăr. După cum s-a dovedit, în cifre, nu altfel, băncile şi-a
