Trecutul comentariu - cu titlul de mai sus - era de altfel, recunosc, o sustragere imediata si comoda din congestiile cotianului si plasarea, la fel de imediat, satisfacuta, in doua medii ce par - daca nu cumva si sint - abstrase, superior, convulsiilor. De revenit la acest titlu, in conditiile in care parametrii vietii publice ramin nemodificati. Ba, de la o zi la alta, tensiunile cunoscind o isterizare fara precedent, incit echilibrele ce ni se parusera posibile in noul stat de drept ivit dupa dictatura sint bulversate ciclic de conflicte din ce in ce mai stridente, mai periculoase pentru stabilitatea dupa care tinjim. A fi sustras, cu program, situatiei e, desigur, o solutie. Si nu putini, nu putine categorii apeleaza la astfel de tratament. Aducator constant de liniste si de viata tihnita, ca si cum ce se intimpla dincolo de coconul fericirii proprii nici n-ar exista. E de banuit rictusul superior al celor ce, vazindu-si doar de-ale lor, ii trateaza pe ceilalti ca pe exemplare demne doar de compasiune. Cu atit mai mult cu cit acestea din urma sint si cele mai vociferante, crezind ca astfel s-ar putea indrepta lucrurile. Mai e insa o categorie sustrasa, autoprotector, celorlalte doua, detestindu-le in egala masura, intrebindu-se totusi, cu bun simt, daca nu cumva, la rindu-i, nu e detestabila. A continua astfel evaluarea, nu se da cumva curs unei posibile lasitati, prin retragere grijulie si, la urma urmei, comoda din multe puncte de vedere? Neputindu-ma inscrie in esalonul din ce in ce mai briant al imbogatitilor peste noapte, sau - simetric - al intreprinzatorilor onesti, producatori, acestia, de beneficii generale, nu pot adera nici la corul vocalizatorilor, fie ei perdantii de rind ai tuturor timpurilor, fie profesind cu bunastiinta guraliva meserie. Insusindu-mi deopotriva ceva din sugestiile ambelor tagme, imi convine sa ma plasez in pozitie mediana, nu neap