Sunt un tuberculos ! Nu râde, fiindcă şi tu, cel care mă citeşti acum, eşti aidoma mie, tuberculosule ! Amândoi purtăm în sângele traco-dacic un superbacil ucigaş, devastator. Cică avem plămânii bolnavi şi am devenit “bomba cu ceas” a Europei. Aşa ne descrie un “jurnalist” britanic, după ce ne-ar fi pipăit bojocii, trupurile betege, la noi acasă. Iar concluzia este înmărmuritoare: un român e în stare să infesteze cincisprezece persoane pe an. Englezi, bineînţeles, comunitari sensibili la microbii esticilor ! Piaţa muncii din insula de peste Canalul Mânecii trebuie apărată cu orice preţ. Chiar dacă preţul este imaginea României. Oricum, străinătatea s-a convins de mult de ce suntem capabili, ne priveşte ca pe o adunătură de ciudăţenii oripilante, prin clişee nedezminţite vreodată. Stereotipuri a căror zburdare în voie nu numai că am permis-o nestingherit, dar am şi încurajat-o nătâng, sporind perplexitatea ălora de afară. De unde argumente, de unde credibilitate, când trecerea noastră prin lume lasă dâre de mizerie şi fărădelege? “Este de aşteptat să se întâmple un dezastru”, atenţionează apocaliptic un “expert” londonez în maladii pulmonare. Mă gândesc că şi eu aş putea scrie un articol despre orgiile bahice văzute pe malurile Tamisei, despre beţia colectivă de la sfârşit de săptămână. Căci şi aia tot boală e, şi tot contagioasă ! Ori despre consumul de droguri, dar la ce bun, Anglia nu e nici numai Jack Spintecătorul, şi nici doar Shakespeare. Din nefericire, propaganda antiromânească e de neoprit, s-a pornit ca un tăvălug nimicitor. Nişte ciumaţi, ăştia suntem în ochii lor şi, mă încumet la un pronostic, astfel vom rămâne de-a pururi…
Care imagine, monşer ? Păi, pe Cheiul Dâmboviţei, la întretăierea cu Calea Victoriei, capitala e prezentată ca un cuib de hoţi şi tâlhari. Oficial, întrucât cartonul publicitar e al Poliţiei Române, nu
