Uneori, lucrurile se văd mai clar şi mai simplu de la înălţimea unui om obişnuit decât de la aceea a unui demnitar. Românii au plecat să muncească în Uniunea Europeană şi au experimentat pe pielea lor ce înseamnă libera circulaţie a forţei de muncă şi a serviciilor. Pe de altă parte, la nivel de reglementare, legiuitorii români se tot luptă să armonizeze legislaţia internă cu directivele europene. Ceea ce a rezultat este o mulţime de acte normative menite să as
Uneori, lucrurile se văd mai clar şi mai simplu de la înălţimea unui om obişnuit decât de la aceea a unui demnitar.
Românii au plecat să muncească în Uniunea Europeană şi au experimentat pe pielea lor ce înseamnă libera circulaţie a forţei de muncă şi a serviciilor. Pe de altă parte, la nivel de reglementare, legiuitorii români se tot luptă să armonizeze legislaţia internă cu directivele europene. Ceea ce a rezultat este o mulţime de acte normative menite să asigure recunoaşterea calificărilor – ale străinilor în România şi viceversa.
Pentru a simplifica puţin vom spune că, din punctul de vedere al calificării, sunt vizate pe de-o parte profesiile/activităţile reglementate, iar pe de altă parte, tot restul.
Problema este că abia recent s-a reuşit inventarierea profesiilor/activităţilor reglementate, dar şi această listă nu pare a fi completă (a se vedea Anexa 2 actualizată prin OUG nr. 109/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România). Drept pentru care nu se poate spune cu siguranţă câte profesii liberale există în România. Să mai zicem şi că, din punct de vedere terminologic, legiuitorul român nu s-a hotărât dacă vorbeşte despre „profesie liberă“ sau „profesie liberală“. Astfel, în timp c