Se înmulţesc semne ăa banca centrală a SUA va sfârşi injecţia de lichiditate ce a avut loc prin cumpărarea de obligaţiuni şi alte active (quantitative easing/QE), că va trece la diminuarea lichidităţii din economie.

Politica monetară a Fed-ului are implicaţii majore pentru restul lumii fiind o determinantă cheie a ceea ce unii numesc un „ciclu financiar global”; avem deja creşterea randamentelor la obligaţiuni (şi în corespondenţă, scăderea cotaţiilor lor), la inversari de mişcări de capital pe pieţele internaţionale, care sunt în căutare de randamente mai bune.

Marjele poliţelor de asigurare la obligaţiuni suverane (CDS) s-au mişcat în sus şi pentru economiile emergente europene, inclusiv România. Este greu de admis că alte ţări cu greutate în spaţiul global ar putea, dacă ar vrea, să compenseze terminarea operaţiunilor QE ale Fed-ului. Economii emergente au fost deja lovite de semnele ce vin de peste Ocean şi ţările care au suferit mai mult din cauza ieşirilor de capital sunt, nu în mod surprinzător, cele care au deficite externe, de cont curent considerabile (India, Indonezia, Brazilia, Turcia). Aşa cum s-au plâns la iniţierea programului de politică monetară neconvenţională (QE), care a împrăştiat noi cantităţi mari de dolari americani în lume conducând la aprecierea multor monede locale, tot astfel, acum, se vede efectul nefast al plecării „banilor calzi” (hot money). Se poate repeta un episod precum cel din 1997-1998, care a lovit cumplit economii asiatice? Probabil nu în aceeaşi măsură deoarece nu puţine economii emergente au rezerve valutare consolidate şi practică cursuri de schimb flexibile. Drept însă este că deprecieri masive cresc inflaţia şi accentuează tensiuni sociale acolo unde există sărăcie multă.

Ieşirea din programul de QE în SUA se va simţi (mai mult decât se vede acum) în Europa. Nu întâmplător oficiali ai BCE şi ai Băncii Ang