Şocul ultimelor alegeri se resimte încă, tot mai bîntuie insomniile. Un politician pe care Radu Cosaşu l-a descris în articolul de săptămîna trecută prea blînd în tot urîtul său a intrat în turul doi al alegerilor. Conduce cel mai important partid al opoziţiei şi de cînd a făcut scandal că nu este băgat în seamă de televiziunea publică îi vedem tot mai des figura la jurnalul de seară de pe TVR1. Pînă la aceste alegeri problema PRM era pasată rapid: este un partid pentru cei care au pierdut sentimentul de siguranţă şi percep tranziţia ca pe un mediu haotic, imposibil de înţeles: nostalgicii bătrîni. Dar interpretarea sondajelor a arătat şi altceva: o treime din tineri au votat PRM, procent mai mare decît la celelalte categorii de vîrstă. Totodată, au apărut pe ecranele televizoarelor feţele unor tineri normali care căpătau o paloare patibulară cînd declarau făloşi: "îl votez că spune bine ce spune." Deşi G.M. Tamás exagerează cînd afirmă că cei mai convinşi adepţi ai săi sînt tinerii instruiţi şi studenţii, sentimentul că împarţi ţara cu mutanţi este destul de sîcîitor. Discuţia poate fi reluată după lansarea barometrului de opinie al Fundaţiei Soros. Sebastian Lăzăroiu, comentatorul datelor politice din raport, acordă un spaţiu amplu analizei votanţilor tineri ai Partidului România Mare. Pe lîngă datele barometrului (care acoperă luna mai), se ţine seamă şi de sondajul CURS-CSOP de dinaintea alegerilor. Atunci, 32% dintre cei între 18 şi 30 de ani votau cu PRM, faţă de scorul total de 19%. Analiza îi compară cu cei de aceeaşi vîrstă care au votat alte formaţiuni şi, pe de altă parte, cu electoratul PRM ca întreg. Concluziile sînt mai multe, triste şi vesele. Se poate vorbi despre o fidelitate de grup faţă de PRM, din moment ce numai o zecime dintre tinerii care au votat acest partid la alegeri şi-au schimbat opţiunea. Totuşi, tinerii studenţi sau cei cu studii