A început să scrie de când era mică. Acum are deja publicate două volume de poezie şi se pregăteşte de al treilea. Şi e valoroasă: „suflă“ premiu după premiu.
Ori de câte ori vine vorba despre tinerii deosebiţi din judeţ, numele Mariei Birtocean este tot mai des pomenit în domeniul literar. Autoare, la doar 18 ani, a două volume de poezie publicate, Maria „suflă” premiu după premiu în judeţ, dar, se pare, nu se va opri aici. Recent a obţinut la Bucureşti premiul al treilea la secţiunea poezie a Festivalului Naţional de Arte pentru liceeni – LicArt.
Cu toate că poate fi considerată deja o „colecţionară” de premii, Maria se declară surprinsă de fiecare dată când mai primeşte unul. La Festivalul LicArt participă încă din clasa a X-a şi a dorit mereu să ajungă la Bucureşti, să vadă ce se petrece într-o finală. Însă când a fost selectată anul acesta printre finalişti, a cuprins-o teama. „Am fost extrem de emoţionată când Adrian Păduraru mi-a recitat poezia, dar n-am simţit emoţii la fel de mari când am luat premiul. Parcă nici nu eram acolo. Când am auzit că premiul merge la Zalău, mă întrebam cine îl duce”, povesteşte, amuzată, Maria.
Scrie când e tristă
Adolescenta se află în aceste zile în probele bacalaureatului, iar în curând o aşteaptă admiterea la facultate. Fiind ocupată cu studiul, s-ar putea crede că neglijează poezia. „Am o a doua voce care îmi spune că nu pot să stau să scriu, fiindcă am de învăţat. Dar eu abia aştept să fac să tacă”, povesteşte Maria.
În ceea ce priveşte momentele de inspiraţie, Maria susţine că până de curând obişnuia să scrie în momentele triste şi extrem de triste. „Scrisul, ca acţiune propriu-zisă, e un soi de exorcizare, de eliberare de stări şi emoţii”, explică ea. Dar anul trecut a existat un punct de cotitură în evoluţia ei de scriitor, când a conştientizat că e responsabilă pentru ceea ce publ
