Am citit cu mare atenţie acest articol* şi mi-am pus o mare întrebare: Cât de profesionale, precise, logice şi clare pot fi interpretarea şi cuantificarea unei „greşeli“ comise de un medic anestezist, dacă acest lucru este făcut de un medic de familie? (...)

Consider logic, de bun-simţ „profesional“ ca această „judecată“ a unei stări de malpraxis să o facă un expert în anestezie sau în specialitatea respectivă, numai aşa putem vedea şi aprecia clar lucrurile!

Ca medic anestezist, care şi-a desfăşurat activitatea şi şi-a consolidat pregătirea profesională numai în mediul spitalicesc pot spune că ce se întâmplă acum în multe clinici private (sub aspectul acordării anesteziei) reprezintă din start premisa unor frecvente (chiar foarte, foarte frecvente) posibile situaţii de malpraxis.

Cine este răspunzător de funcţionarea acestei activităţi fără asistent de anestezie, fără aparat de anestezie sau cu aparat de anestezie „de ochii unora“, nefuncţional sau fără sursă de oxigen?!

De ce nu-i iubim şi respectăm pe pacienţii noştri aşa cum am dori să fim iubiţi şi Publicitate respectaţi noi atunci când devenim pacienţi? De ce nu vrem ca profesionalismul, exigenţa profesională, conştiinţa actului medical apropiat de Dumnezeire să fie mereu înaintea „ochiului interior“? De ce se dau avize de funcţionare acestor clinici fără o analiză judicioasă a procedurilor care se intenţionează a fi efectuate (analiza făcută prin ştiinţa şi conştiinţa medicului anestezist?). Şi o banală anestezie locală poate fi fatală, ca şi orice alt tip de anestezie, chiar pe cele mai experimentate mâini!

Dorinţa de acumulare materială ucide conştiinţa sau poate „sărăcia“ îl determină, îl „constrânge“ pe medic să practice în cele mai „suburbane“ şi periculoase condiţii, fără să poată realiza că pericolul este bipolar şi din ecuaţia medic–pacient este posibil să n