Richard Helms a fost prototipul spionului modern. Timp de 30 de ani de la înfiinţarea Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) şi anterior înfiinţării ei, în anul 1946, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, la Oficiul de Servicii Strategice (OSS), Richard Helms a deţinut funcţii-cheie în lumea aceea secretă: agent secret OSS, şef de reţea de spionaj, planificator şi organizator de acţiuni secrete, iar în final, timp de peste şase ani (1966-1973), director-general al CIA.
Niciun alt american nu a fost atât de implicat, atâţia ani, cu aşa multe acţiuni ale CIA, ca Richard Helms. Povestea lui este, practic, povestea CIA. În descrierea extraordinarei sale cariere, autorul cărţii de faţă a scris prima istorie completă a CIA. Biblioteca Congresului SUA are în catalogul ei peste 200 de cărţi despre CIA, cele mai multe dintre ele scrise de foşti salariaţi, dar cartea de faţă deţine o poziţie privilegiată faţă de celelalte.
Scandalul Watergate şi demiterea directorului CIA, Richard Helms
În galeria directorilor CIA, de la înfiinţare şi până azi, Richard Helms ocupă un loc central şi privilegiat. Primul motiv este acela că a fost promovat din interior la funcţia supremă pentru merite profesionale, în timp ce majoritatea celorlalţi directori-generali ai CIA a fost reprezentată de oameni aduşi din afara instituţiei, pe considerente cunoscute doar de preşedintele SUA.
În acest context, cel mai edificator exemplu este cel dat de preşedintele Gerald Ford, care, la instalarea sa la Casa Albă, a numit la conducerea CIA pe politicianul George Herbert Bush, tatăl ultimului preşedinte republican al SUA - un om fără experienţă în domeniul spionajului extern.
Un alt motiv de distincţie pentru Helms, comparativ cu ceilalţi directori, este modul în care acesta a ţinut piept asaltului Casei Albe asupra CIA de a-l salva pe preşedintele Nixon şi pe oamenii lu