Înainte de a şti să citesc o carte, m-am înamorat de această minunată "fiinţă-obiect" (cum a numit-o o dată scriitorul argentinian Ernesto Sabato), datorită mirosului pe care îl răspândeşte. Primeam în dar cărţi, pe care mama caligrafia – ca să mă îndemne să învăţ literele şi rostul plăcutei lor înlănţuiri – "Magda. Biblioteca personală". Iar primul meu impuls era... să inspir parfumul lor de nou, de carte proaspătă. Îmi plăceau mai mult cele tipărite pe hârtie cretată, groasă, cu multe culori strălucitoare, al căror parfum era plin, catifelat. Şi coperţile cartonate, cu zâne şi spiriduşi, aveau un miros anume, care mă însoţea, câteodată, şi în vis.
Am păstrat peste ani pasiunea asta pentru parfumul cărţilor noi. Deşi, fie vorba între noi, ceva s-a schimbat de când nu mai există vechile maşinării cu tipar înalt. Azi nu doar că nu mai pot citi paginile tomurilor de poezie sau proză şi cu buricele degetelor – căci litera grea de plumb lăsa urme adânci –, dar nici "aromele" vopselelor tipografice nu mai seamănă cu cea a cernelii de demult...
În fine, ca să nu divaghez prea mult, aş vrea doar să spun că mă bucur că nu sunt singura persoană din lume care îndrăgeşte parfumul de carte abia tipărită. Cunoscutul creator Karl Lagerfeld e de părere şi el că "mirosul de carte proaspăt imprimată este cel mai bun din lume"... N-au cum să înţeleagă asta cei care s-au născut în "era e-Book"! Însă, dacă vor descoperi noul parfum "Paper Passion", vor înţelege, poate, ce-au pierdut fiindcă nu s-au născut la timpul potrivit.
Cu toate că mi se pare "chic" să folosesc un parfum cu miros de carte proaspăt ieşită de sub teascurile tipografiei, n-aş fi deloc mulţumită dacă într-o zi chiar nu se vor mai tipări cărţi. N-aş vrea ca provocatoarea creaţie a parfumierului Geza Schoen să fie cumpărată doar pentru că îţi aduce aminte de un timp pierdut. Aş folosi p
