”Cum se naşte gelozia? Nu gelozia este rădăcina. Să spunem că iubeşti o femeie. Vrei să o posezi de teamă că mâine s-ar putea duce la altcineva. Teama zilei de mâine distruge fericirea zilei de azi şi aşa se naşte un cerc vicios. Dacă fiecare zi este distrusă din cauza zilei de mâine, mai devreme sau mai târziu, partenera va căuta într-adevăr pe altcineva, căci tu devii insuportabil. Iar când va pleca de la tine, te vei amăgi, spunându-ţi că ai avut dreptate să fii gelos. În realitate, gelozia ta a dus la acest deznodământ”, spune Osho în cartea sa ”Emoţiile”(Ed. Mix). Gelozia e otrăvitoare, poate una dintre cele mai otrăvitoare emoţii omeneşţi. Ea distruge relaţiile, niciodată nu construieşte vreo relaţie, nu are în ea nimic frumos şi, cum spune Osho, e doar un semn că iubirea lipseşte. Gelosul e posesiv, e un mare doritor de putere, care sfârşeşte prin a dezvălui că-i din cale afară de slab şi, mai mult, nu-şi conştientizează deloc slăbiciunea. Gelozia, caracterizată de Osho drept o stare stupidă, îl duce pe gelos direct în suferinţă; până şi privirea celui iubit e măsurată, urmărită, supravegheată. Din pricina unei simple priviri se ivesc discuţii interminabile, iritare şi dezmăţ de cuvinte regretabile; gelosul îşi oboseşte partenerul în aşa fel încât acesta sfârşeşte prin a dori să fugă, pur şi simplu. Că lipseşte iubirea din lăuntrul gelosului e din cale afară de limpede; nu doar iubirea pentru celălalt e stinsă, cât mai degrabă lipseşte iubirea de sine. Căci, cum ai putea crede că se iubeşte pe sine cineva care se chinuie, care îşi ascultă propriile gânduri distructive, otrăvitoare, fără să şi le pună o clipă măcar sub semnul întrebării, fără să facă ceva cu starea sa, fără să înţeleagă, în cele din urmă, că starea proprie e o problemă mai mare decât...faptul că partenerul ar putea să-l părăsească?
Frica de a fi părăsit, frica de separare, frica de a
