Actriţa din „Poziţia copilului” a vorbit despre statutul actorului, „mitocănia” lumii în care trăim, dar şi despre ce înseamnă să fii părinte în ziua de astăzi.
Ilinca Goia este una dintre acele actriţe pentru care te reîntorci întotdeauna cu plăcere în sala de teatru. De curând, şi-a cucerit din nou publicul şi în film, în rolul din „Poziţia copilului”, filmul care a câştigat Ursul de Aur în această primăvară.
În această vară, repetă la un spectacol nou, care va avea premiera la sfârşitul lui august, la Godot-Cafe Teatru, şi e bucuroasă că, alături de Gabriela Iacob, Cristi Iacob şi Vitalie Bichir, a înfiinţat o trupă de teatru independentă, numită Bi- Gong, pe care o vor inaugura chiar cu acest spectacol numit „Vrei să mori în locul meu?”, o comedie amară despre „problemele omului de azi”. Am stat de vorbă în grădiniţa ei plină de flori...
EVZ: De ce simţi nevoia de teatru independent? Nu îţi e suficient Teatrul Naţional?
Ilinca Goia: Îmi place, pur şi simplu. Spectatorii de teatru independent te forţează să fii mai viu, mai spontan. Plus că eu nu mă simt nici liniştită, nici împlinită cu ceea ce mi se oferă în teatrul de buget. Şi sunt foarte conştientă că actoria e o meserie de efemeridă. Fiecare respiraţie, fiecare minut contează la o actriţă.
Vorbeai despre problemele omului contemporan. Care sunt problemele tale?
Lipsa de timp, faptul că nu-mi mai aparţin. Parcă timpul nu mai are valoare. Parcă secundele nu mai au aceeaşi cădere. Timpul nu mai are răbdare cu noi şi noi cu el şi alergăm numai ca să-l prindem şi să împuşcăm un cent în plus. Şi e şi povestea cu îmbătrânitul... începe să se aşeze în mine gândul la altă etapă de înţelegere, de înţelepciune... Dar am şi bucuria că băiatul meu creşte şi că e din ce în ce mai bărbat, mai interesant.
Lumea adolescenţei lui seamănă cu lumea adolescenţei tale?
Nu, deloc, ei nu s
