25. Ce mare lucru să ai 40 de ani - eşti in Gara de Nord din Bucureşti, unii iţi cer ţigări, alţii scheaună după o monedă, iei o cafea, ai o jumătate de oră până pleacă rapidul de Craiova, zgomot, mizerie, unu' işi injură nevasta, iei o revistă să ai cu ce-ţi omori timpul căci mai nou pe trenuri nu se fumează, eşti intrebat dacă eşti cumva popă, răspunzi că eşti profet, cerşetorul se indepărtează aiurit, o ţigancă te imbie cu seminţe, refuzi, ar fi bune nişte măsline la berea rece pe care o savurezi sprijinit de o tejghea şubredă, pixul cu care scrii aceste rânduri are mină neagră, mai tragi două guri din doza albăstruie, iţi iei geanta şi mergi la peronul 3, vagonul 2, locul 114, totul e in regulă, de mântuială, cum au ordonat afurisiţii de parlamentari, e abia ora 14.00, mai ai ceva de mers, vreo 90 de minute de acalmie sangvină in compania celor două mătrăcuci şi a fetiţelor lor - e de prisos să mai descrii ceva cât de cât omenesc.
26. Când ai 40 de ani te bucuri de orice, deşi păsările nu mai zboară ca la 10, femeia ta nu mai e adolescenta cu fustă mini din piele - băutura şi ţigările te omoară, camerele de hotel pe unde dormi uneori aduc a cazarme militare, nici un televizor prin preajmă, oboseala iţi e făcută zob de remuşcările altora, pahare goale sub un neon chior - singur intr-o incăpere dispreţuitoare.
27. Chiar aşa, la 40 de ani te poţi bucura şi de linişte - oraşul adoarme până la urmă, te uiţi la pâinea de pe noptieră ca la o vietate necunoscută ce stă la pândă, pereţii sunt zgrunţuroşi, de un gri selenar, căsuţa de mail probabil e plină dar nu deschizi laptop-ul, o zi intreagă ai vorbit cu necunoscuţi, e cazul să-ţi suni mama şi chiar o faci, intrerupând şirul logic al rândurilor de faţă
- dragu' mamii eu mai stau vreo două săptămâni şi plec la voi că-s tare singură, numai tu ai rămas in ţară, restu-s in Italia, imi fac
