Un obicei jurnalistic foarte răspândit este acela de a începe un articol despre o temă sensibilă cu un citat, deseori moralizator, care punctează, dincolo de importanţa subiectului, şi caracterul finalizator al evenimentului. Din nefericire, cel mai recent discurs al preşedintelui american Barack Obama, în care a prezentat un nou plan de redresare economică, nu începe şi nici nu finalizează nimic, fiind mai degrabă una dintre numeroasele doze de optimism de campanie de care vom avea parte din plin în perioada următoare.

Dacă este ceva specific discursului preşedintelui american, acesta este caracterul tranzitoriu, atât ca ideologie, cât şi ca iniţiativă economică, a acestui plan. Totodată, este evidentă tendinţa lui Barack Obama de a se îndepărta, poate electoral, de „politica pe marginea prăpastiei“ care a caracterizat negocierile pe teme importante din Washington şi de dramatismul adeseori wagnerian al majorării pragului de îndatorare al SUA, care a lăsat un gust amar pieţelor prin lipsa de seriozitate care a răzbătut din partea unor personaje ce păreau mai interesate de a acumula timp de emisie decât de a evita intrarea în incapacitate de plată a statului american.

Această atitudine a fost taxată de către agenţia de rating Standard & Poor´s, care a eliminat SUA din categoria statelor cu calificativ suveran maxim. În această atmosferă intervine discursul preşedintelui american care, intuind norii acumulându-se peste perspectivele economice ale SUA (tot mai mulţi analişti iau în calcul revenirea recesiunii), a prezentat un plan – „American Jobs Act“ – construit pe principii simple: reducerea şomajului şi creşterea venitului disponibil al celor angajaţi, stimulând astfel consumul.

Cu o valoare totală de 447 de miliarde de dolari (depăşind aşteptările pieţei, care miza pe un plan în valoare de circa 300 de miliarde), programul preşedintelui Obama e