Ştefan Damian, Filippo de Marchis – Pe urmele unor moaşte: Grigorie Decapolitul – Ioan de Capestrano, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012. Italienistul clujean Ştefan Damian şi avocatul spolentin Filippo de Marchis încearcă să răspundă la o veche întrebare: cine este sfântul de la Mănăstirea Bistriţa? Enigmatic, trecutul nostru păstrează numeroase necunoscute, iar întrebări venite din negura veacurilor îi apasă şi pe cercetătorii generaţiilor de astăzi. Este ceea ce ne dovedeşte o carte de foarte mare interes, realizată, într-un inedit tandem, de italienistul clujean Ştefan Damian şi de avocatul spolentin Filippo de Marchis. O carte consacrată unei întrebări vechi de secole: cine este sfântul de la Mănăstirea Bistriţa? Investigaţia celor doi cercetători ne pune în faţa unor realităţi neaşteptate şi surprinzătoare, la capătul unei investigaţii pline de suspans şi de neprevăzut. Potrivit tradiţiei locale, în vremea domniei lui Neagoe Basarab, unchiul domnului, Barbu, banul Craiovei, a reclădit mănăstirea Bistriţa, veche ctitorie a Craioveştilor, care fusese distrusă în 1509 de Mihnea cel Rău. Barbu Craiovescu ar fi dorit să înzestreze această sfântă mănăstire, în care se va retrage pentru a îmbrăca rasa monahală în anul 1520, cu moaştele făcătoare de minuni ale sfântului Grigorie Decapolitul, pe care le-ar fi răscumpărat de la Constantinopol, de la un turc de mare vază. Grigorie Decapolitul era un sfânt din secolul al IX-lea, care se remarcase, în plin iconoclasm, prin hotărârea cu care apărase sfintele icoane. Atât doar că, după trecerea sa la cele sfinte, itinerariul moaştelor sale este imposibil de urmărit, iar reapariţia sa la Constantinopol, şase secole mai târziu, în stăpânirea unui demnitar turc nenumit şi în împrejurări neclare, pare să ridice unele semne de întrebare. De altfel, o serie d