Nefiind inca disponibil intr-o traducere romaneasca, si integral, cum merita, Eugeniu Coseriu e deocamdata un fel de nume sibilinic: evocam o contributie despre care cei mai multi nu stiu decit dupa ureche. Cum naiba, te intrebi fara sa vrei, niponii (tocmai ei!) l-au tradus in 30 de volume, iar noi, cu doua academii umflate de merite, nu putem pune la cale o integrala Coseriu in limba romana?

Inainte de toate (si abrupt, dupa cum se vede), un citat de gravat pe fiece neuron de basarabean (si nu numai, de cecitate & nesimtire in sensul despre care indata o sa fac vorbire zacind, cica, si anumiti oficiali europeni): „A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba romana este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, e o absurditate si o utopie; si din punct de vedere politic e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural". Este concluzia care incheie un articol de Eugeniu Coseriu („Identitatea limbii si a poporului nostru"), publicat (reprodus, mai curind, daca intuitia nu ma da de sminteala) in Limba romana, nr. 10 / 2002. Ar merita reluat integral: e destul de succint, dar, mai ales, dezarmant de limpede si atit de transant, incit nu-mi amintesc sa mai fi citit ceva la fel de imparabil ca logica si categoric ca ton. Prin anii '90 s-au cheltuit tone de cerneala si s-a irosit bunatate de hirtie pentru a ne demonstra (noua insine, ca sa accentuez tautologic, fiindca pe rusi, de exemplu, cum i-a durut in cot de adevarata denumire a limbii noastre, asa li se oftica si la ora actuala) o evidenta la discretia oricarei minti rezonabile: ca vorbim romaneste si ca aparent bine intentionatul glotonim („limba moldoveneasca") e o cacealma la scara istorica, politica si, cum zice in acelasi articol Eugeniu Coseriu,