Românii văd acum expulzarea romilor din Franţa drept o dovadă că integrarea acestora în oricare altă societate europeană este o utopie, acţiunile guvernului francez subminând încercările şi aşa fragile de implementare a unor politici care să abordeze discriminarea romilor în România, comentează Robert Zaretsky, profesor de istorie la Honors College, University of Houston, şi Olivia Miljanic, conferenţiar la University of Houston, în paginile publicaţiei International Herald Tribune, în ediţia de luni, citata de Agerpres.

Gânditori de la Platon şi până la Tocqueville au vorbit despre pericolele inerente ale domniei majorităţii, mai ales când aceasta este purtată de acţiunile şi discursurile emotive ale câtorva. Soarta ţiganilor din Franţa şi România actuală este un exemplu în acest sens. Deşi aceste state nu supun populaţiile ţigăneşti politicilor punitive urmate de un Petain sau Ceauşescu, ele îi împing la marginea societăţii.

În România de azi, rata sărăciei este la romi de trei ori mai mare decât media naţională, cu o speranţă redusă de viaţă, analfabetism ridicat şi şomaj sută la sută în unele zone. Potrivit autorilor articolului, de la aderarea la UE, guvernul român a fost reticent în adoptarea de iniţiative destinate facilitării integrării romilor, programele de acţiune pozitive şi numirea de mediatori educaţionali şi de sănătate la nivel local fiind foarte mediatizate însă de o eficienţă cel mult limitată, în timp ce sentimentele antiţigăneşti persistă la public şi creatorii de politici.

Mulţi comentatori şi activişti au reacţionat furioşi la expulzarea de către guvernul francez a sute de ţigani către România şi Bulgaria, criticii comparând aceste expulzări cu deportarea evreilor organizată de regimul de la Vichy, în perioada celui de-al doilea război mondial. Este dificil în aceste condiţii să stabileşti ce este mai strigător: