Livia SAPLACAN
In Gara de Nord toate telefoanele arata bine, au receptoare, au furci, cordoane, carcase, si nu inspira, ca de obicei, mila. Ele au insa un mare cusur: sint portocalii. Le descalifica nu atit culoarea, cit intransigenta - nu recunosc decit cartela. In Gara de Nord moneda este inutila. Cine ajunge aici, ori de unde ar sosi, trebuie sa fie in mod obligatoriu precaut si sa-si fi achizitionat in prealabil cartela. Acestea pot fi de doua feluri: de 10.000 si de 20.000 de lei. De obicei, insa, sint de un singur fel, din cele scumpe, caci acelea se gasesc. Cine nu are destui bani sau detesta, pur si simplu, cartelele, sa mearga in Piata Iancului unde va gasi telefoane care merg cu monezi. Numai cu monezi aurii de 20 de lei. Va mai amintiti de ele? In America, arma cea mai tare este telefonul, declara cu convingere un amic cu o oarecare experienta a Lumii Noi. Cind, pe strada fiind, isi aminteste ca are de telefonat, bucuresteanul devine dezarmat. De obicei, in zona nu exista telefon. Cind exista, acesta nu functioneaza. Cind merge, nu primeste decit cartele, iar cind in fine apare si un aparat cu monezi, acesta va fi ori un simplu inghititor de metal, ori, dintr-un motiv oarecare nu ii va placea moneda ce i se ofera. Intr-o perioada cind se vorbeste despre magistrale informationale, bucurestenilor le vine foarte greu sa se auda unii pe altii. Cele numai 5200 de aparate instalate in strada nu pot sa satisfaca nevoia de comunicare a celor peste 2 milioane de bucuresteni, fara a-i mai socoti si pe cei circa 1 milion care constituie populatia fluctuanta a Capitalei, este de parere inginerul Tudorel Chioveanu, sef de serviciu in cadrul Directiei Telecomunicatii Bucuresti. Dintre telefoanele existente, doua din trei sint de tip vechi, adica din acelea care inghit numai monezi aurii. Telefoanele vechi fac zile fripte in egala masura bucur
