Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, este un personaj simpatic. Iese la conferinţe de presă şi raportează producţii. Se pare că în acest an avem o producţie mare de grâu. Oficial sunt 6,8 milioane de tone, dar - ne asigură domnul Tabără - de fapt depăşeşte 8 milioane de tone, pentru că restul nu e declarat de producători. Tot domnul Tabără avertizează „ca rapiţa să nu fie semănată mai repede decât legat de mersul vremii. Degeaba ai semănat şi stă în pământ". Acum, că am fost avertizaţi de la guvern să nu cumva să semănăm rapiţa prea repede, să trecem la contextul general. E de bine: România redevine grânar, avem un disponibil pentru export de 4 milioane tone de grâu. Ura!
Ce e în neregulă în povestea de mai sus? Sunt sigur că cei mai mulţi dintre români, hrăniţi cu mitul „România - grânarul Europei", nu văd nimic în neregulă. Dimpotrivă, avem un ministru energic şi priceput, omul ştie când se seamănă rapiţa în mod ştiinţific, e clar că le are cu agricultura. Dar, dincolo de asta, nu e deloc bine: e un peisaj de ţară subdezvoltată. De ce avem o producţie mare de grâu? Pentru că a plouat. Care este meritul guvernului? Dacă nu a angajat nişte paparude să danseze pentru ploaie astă-primăvară, nu are nici un merit. Bun, dar e normal ca oamenii să fie bucuroşi dacă avem producţie bună, nu? Da, este normal. Ce nu este normal e să facă politici agricole care să se bazeze pe ploaie. Problema cu ploaia este următoarea: nu e numai la noi. Dacă în România a fost un an ploios, la fel a fost şi în Ucraina, Polonia, Bulgaria, Ungaria. Ce înseamnă asta? Că dacă România a făcut mult grâu în acest an, la fel au făcut şi ucrainenii, polonezii, bulgarii şi alţii. Asta înseamnă că e mult grâu pe piaţă, asta înseamnă că preţul grâului va scădea. Asta înseamnă că nu e mare brânză să exporţi patru milioane de tone de grâu ieftin, ar fi acelaşi lucru dacă ai exporta trei tone, l
