Episodul 2. Mysterious Ways
Lumea se naste si moare intre coapsele unei femei. Jumatate din lume viseaza, tanjeste sa se intoarca intre coapsele unei femei. Cealalta are coapse de femeie.
Primele acorduri ale unei muzici clocotitoare pornesc din arcuirile ritmice ale pulpelor, rezoneaza in genunchi pentru o clipa, dupa care urca, sfasietoare, in coapse. Pulsul explodeaza, plamanii se golesc de aer, flescaindu-se, ceata laptoasa a unei dimineti de octombrie se aseaza deasupra retinei.
Cand muzica porneste dintre pulpe inspre coapse, orice lupta e zadarnica. Trebuie sa-i satisfaci dorinta, chiar daca pentru asta induri cele mai mari umilinte. Ce nu face jumatate din lume pentru a ajunge intre coapsele celeilalte jumatati de lume!
Nectar si otrava in acelasi timp, muzica desprinsa de pe muschii vibratili ai coapselor unei femei ne controleaza viata...
*
Plus 37 de grade. Celsius. Privirea imi ramane topita, lipita de termometru. Mercurul refuza sa se miste macar cu o liniuta. Cenusiu, plumburiu, bate in dreptul aceleiasi notatii. 37 de grade. Celsius. Doar acele ceasului reusesc sa se tarasca pe cadran. Ritmic. Sacadat. Tic-tac! Tic-tac! Reverbereaza in aerul incremenit. Tic-tac! Tic-tac! Mai e o jumatate de ora pana la miezul noptii, dar aerul din oras ramane din jar incins. Mercurul incremenit in tubul termometrului. Au incremenit pana si frunzele ciresului salbatic din fata geamului. Pare mirat si el de lava ce se scurge din ceruri. Doar un graure ciripeste vesel, defatandu-se cu fructele negre, zemoase. Falfaitul aripilor lui e prea slab pentru a crea o cat de mica adiere care sa ajunga in camera. Se incheie o saptamana de cand orasul se sfarseste sub vipie. Rotile masinilor sfaraie pe asfalt, lasand in urma dungi negre, mirosind a cauciuc ars. La inceput pana la calcai, apoi pana la glezna si, in cele din urma, pana la genunc
