Cea mai recenta tulburare a apelor deja tulburate apartine ministrului Culturii (si Cultelor... speriate), sugerind imperioasa purificare si a uniunilor de creatie, structuri emanate din sovietismul postbelic, incubatoare de notorietati obediente, dar si protectoare ale rezistentei. Desi pornita - vinovat demagogic - de la un Traian Basescu avid de senzatii tari, dosariada, chiar in aceasta denominatie neaos bascalioasa, are, va avea benefic efect in durata pentru o tara ce vrea sa se desprinda total de comunism. Nu intreaga tara, se-ntelege. Pentru ca cea confectionata dupa tipare moscovit ilegaliste nu vrea. Sansele acesteia din urma sint insa vizibil minime. O ultima si penibila interventie in chestiune a din ce in ce mai clasatului Iliescu nu face decit sa-i parafeze sfirsitul. Ragusita ofuscare a fostului stab in fata valului regenerator nu face decit sa desparta ape care, cit au stat supravegheate de vajnicul hidrotehnist, n-au avut cum fi despartite. Noile generatii nu numai ca nu-si vor mai aminti de personaj, dar vor avea de facut altceva. Si nu se poate face altceva, complet altceva, decit purificind ce de mult trebuia purificat. E drept, deja de oarecare lungire - devenind pentru unii chiar redundanta -, tulburarea de-acum are toate sansele sa asaneze un mediu atit de infestat in jumatatea de secol totalitar. Apelul la memorie - pentru prima data unul autentic, nedemagogic -, buna judecata a lucrurilor din unghiul istoriei parcurse, dar si, mai ales, din cel al necesitatilor prezentului, au un important efect general: insanatosirea morala. Fara de care mersul lucrurilor in tara, strict pliat acum pe stenica integrare, ar fi de neinteles. Si e meritul indubitabil al noii puteri de dupa alegerile din 2004 de a decide aceasta insanatosire. De neasteptat, fireste, din partea celeilalte, cea a mineriadelor iliesciene. Voci - plauzibile, dar si altele, inoportun