Parteneriatul Public Privat, sau PPP-ul, reprezintă un teritoriu aproape necunoscut în România, mai ales pentru mediul de afaceri, dar în multe cazuri şi pentru administraţiile locale. Deşi în Anglia şi în ţările din nordul Europei el este unul dintre cele mai utilizate mecanisme ale dezvoltării de proiecte publice, în România, acolo unde a fost aplicat, are încă statutul de experiment. Contextul integrării în Uniunea Europeană, dar mai ales al finanţărilor nerambursabile disponibile în următorii ani creează premisele favorabile extinderii parteneriatului public-privat.

Practic, în comparaţie cu proiectele dezvoltate de o administraţie pu-blică locală sau de o companie privată, PPP-ul oferă avantajele corespunzătoare ambelor sectoare, însuşindu-şi puţine din punctele slabe ale celor două. Spre exemplu, un proiect de infrastructură dezvoltat în PPP poate avea o credibilitate superioară în faţa unui finanţator. Acest lucru derivă din faptul că proiectul se bucură de garanţii publice, cărora le corespunde un risc de finanţare scăzut, şi în acelaşi timp va avea parte de o administrare performantă, corespunzătoare sectorului privat.

Într-un PPP contribuţia părţii publice este reprezentată, în general, de oferirea concesiunii unui teren sau a unui serviciu de utilitate publică, în timp ce partenerul privat asigură managementul proiectului şi chiar o parte semnificativă din finanţarea necesară. Domeniile principale în care se PPP-urile se vor aplica şi în România sunt infrastructura de transport, utili-tăţile publice, gestionarea deşeurilor, serviciile medicale, etc. Aceste domenii nu vor putea fi gestionate întotdeauna din resursele proprii ale administraţiilor, motiv pentru care investitorii locali şi străini au oportunitatea de a dezvolta afaceri în aceste sectoare prin intermediul PPP-ului. Parteneriatul Public Privat, sau PPP-ul, reprezintă un teritoriu a