Căt adevăr dureros era in cele ce le scria Caragiale marţi, 3/16 aprilie 1907, cu 100 de ani inainte ca Romănia, astăzi ţară membră a Uniunii Europene, să fie aruncată intr-un ruşinos scandal!
Căt adevăr dureros era in cele ce le scria Caragiale marţi, 3/16 aprilie 1907, cu 100 de ani inainte ca Romănia, astăzi ţară membră a Uniunii Europene, să fie aruncată intr-un ruşinos scandal!
Intr-un scandal clocit şi pus in scenă intr-o ţară membră, deopotrivă, a Uniunii Europene! Un scandal cu epicentrul in Italia, dar ale cărui ecouri s-au răspăndit, concentric, printr-o strategie cinic dirijată pe arii mai intinse. Un scandal iscat de un individ care, printr-o imprejurare, este originar de pe aceste meleaguri. Un scandal care, date fiind complicatele jocuri de interese din spatele său, a făcut ca ţara noastră să devină un fel de "ciucă a bătăilor" in reglările de conturi politice din Italia. Un scandal in care xenofobia, rasismul, intoleranţa de certă inspiraţie fascistă s-au etalat fără nici o oprelişte morală sau juridică, sub semnul unei devastatoare "tiranii a vorbei". Tiranie a vorbei pe care o veştejea Caragiale incă in 1896: "O urătă ironie a sorţii: proclamarea redeşteptării şi emancipării noastre politice a fost semnalul inaugurării celei mai teribile şi injositoare tiranii - tirania vorbei".
Dureros. Nu poate fi insă contestat un alt lucru: scandalul din Italia a scos la lumină aici, in Romănia, adevăruri dureroase despre care cei in drept să o facă nu au ştiut sau, mai degrabă, nu au vrut să vorbească. Deschis, la timpul cuvenit. Mă refer la fenomenul migraţiei ilegale a unor anumite segmente ale populaţiei Romăniei şi, din aproape in aproape, la cvasieşecul trămbiţatelor campanii de inserţie socială a etnicilor romi. Aceste lucruri erau cunoscute, numai că anumiţi specialişti ai strategiei şi tacticii "batista