La sfarsitul lui iunie '88 romanul "Shogun" al lui James Clavell primea "bun de tipar". Peste cateva saptamani, librariile din Romania aveau sa cunoasca o infrigurata febra a cautarii comparabila cu celebra "goana dupa aur" americana, obiectul ravnit fiind cele 2 volume groase tiparite pe hartie proasta.
In ciuda tirajului mare (80.000 de exemplare) si a costului ridicat (73 de lei), cererea intrecea cu mult oferta. Si atunci s-a gasit o solutie care sa mai taie aripile romanilor dornici sa afle cum a debutat in fictiune stramosul tai-panilor. Conform acestei solutii, cei neprivilegiati, cei care nu erau politruci, militieni, doctori sau simpli pilosi, puteau cumpara "Shogun" doar la pachet. Ce insemna un pachet? Un pachet insemna ca, pe langa cele doua volume, doritorul de rand achizitiona si un volum fatos, dar nevandabil, de genul "Arta cusutului in portul popular" sau "Obiceiuri folclorice din Maramures". In urma asocierii, facute cam impotriva naturii, un pachet ajungea sa coste peste 200 de lei. La un salariu lunar de 2000, era cam peste mana. Si, totusi, tirajul s-a epuizat intr-o singura luna. Dupa alta luna,"Shogun" se vindea la talcioc cu 1500 de lei, fara folclor maramuresean sau cusaturi populare.
Asa a fost atunci.
Daca astazi nu mai vezi carti la pachet, editorii fiind bucurosi sa-si epuizeze tirajele de doua sau trei mii de exemplare in doi ani si cu bucata, metoda "la pachet" a ramas o modalitate lesnicioasa de a baga omului pe gat diverse chestii fara legatura prea mare intre ele, ca sa nu spunem ca: legatura-ioc. Ca sa inghita populatia niste aranjamente sordide precum incredintarea fara licitatie a securizarii frontierelor sau contractul Bechtel cel cu autostrada, ca sa nu vuiasca prea mult preluarea prin ordonanta de catre AVAS a dezastrelor RAFO, hop si surpriza medicamentelor compensate 90 la suta. La pachet, in plus, cu
