Turismul medical ar putea aduce fonduri suplimentare bugetului pentru sanatate, dar sintem pregatiti pentru acest fenomen? Turismul medical - sintagma ce descrie fenomenul de calatorie in afara tarii de origine in scopul obtinerii de ingrijiri de sanatate - a cunoscut o dezvoltare impresionanta incepind cu anii 1990. Istoric vorbind, primele persoane care au practicat turismul medical au facut parte din rindul celor cu posibilitati materiale deosebite, care si-au dorit cele mai bune ingrijiri de sanatate, costurile nefiind o piedica. Actualmente, turismul medical se adreseaza pe ambele directii financiare, atit celor bogati, cit si celor cu posibilitati materiale limitate, intrucit standardele ingrijirilor medicale sint destul de apropiate, ceea ce difera fiind costurile. In SUA, exista aproximativ 40 milioane persoane neasigurate si alte milioane asigurate partial; aceste persoane aleg, de obicei, turismul medical deoarece obtin in alte tari aceleasi proceduri la un pret mai mic decit in SUA. Turismul medical vine din necesitatea maximizarii starii de sanatate, fie ca este vorba de inalta calitate, precizia in chirurgie, de metode terapeutice noi indisponibile in tara de origine sau de solutii terapeutice peste limita financiara a posibilitatilor. Astfel, turismul medical se adreseaza oricarei persoane care ar avea nevoie de o procedura medicala, dar in tara sa nu si-o poate permite (pentru persoanele cu asigurare privata de sanatate, in cazul in care procedura respectiva nu este cuprinsa in asigurare, dar este mai ieftin de efectuat in alta tara). De asemenea, turismul medical se poate practica din ratiunea indisponibilitatii sau a limitarii legale a practicarii unei metode terapeutice intr-o tara, cum ar fi terapia cu celule stem, proceduri de fertilizare, implanturile siliconice etc. In tari precum Marea Britanie, Canada, care au un sistem "rational" de ingrijiri