Gigi Becali, chiar dintr-o postură penal-reținută, continuă să călărească audiențele în piața publică. E însemnat rău băiatul ăsta. Îți vine să crezi că în republica noastră el ar fi unicul forțat să-și ducă temporar existența prin stabilimente fără de chirie. Poți crede că indivizii cu care Gigi Becali este coleg de celulă sau de curte interioară nu ar reprezenta decât recuzita conjuncturală și nevinovată a unui spectacol confiscat autoritar de unicul răufăcător național. Impresia este însă forțată subiectiv. Este forțată interesat și, mai ales, este departe de realitate. Românul naiv trebuie păcălit. Ar trebui să creadă el, martorul spectacolului grotesc, că în România se luptă împotriva corupției profesionist, competent și cu o dăruire dată dracului. Când, de fapt, cercetașii bine bugetați nu execută decât un singur ordin: DNA, fă-te că lucrezi! 

Într-unul dintre dosarele care i-au adus condamnarea, Becali a fost acuzat de complicitate la abuz în serviciu. Iar Becali nu putea fi complice cu sine. Titularii abuzului au nume și responsabilități proprii. Victor Babiuc a devenit făptaș din postura de ministru al Apărării. Generalul Dumitru Cioflină s-a complicat în afacerea penală din postura de șef foarte major în MApN. Și, dacă avem în vedere că demnitățile celor doi ar constitui în mod normal circumstanță agravantă, dacă avem în vedere faptul că cei doi sunt indiscutabil titulari ai abuzului, ne-am putea întreba de ce au fost ei egali în pedeapsă cu cel care nu era decât complice. Ne-am putea întreba de ce sunt ei nedreptățiți când vine vorba de publicitate. Ne-am putea întreba. Dar nu ne întrebăm fiindcă răspunsul ne este cunoscut. Lupta anti-corupție ocolește cu multă grijă marea furăciune națională. Se lucrează, cum spuneam, doar propagandistic.

Vă propun un inventar sumar al unor lovituri pe care muritorii de rând nu le puteau cuprinde dec