-Ciprian Marica nu se teme să se bucure că vom întâlni Grecia în barajul pentru Mondiale şi le răspunde celor care i-au contestat convocarea când nu avea echipă de club

Recunosc, m-a surprins. Poate n-ar trebui să o spun, dar mă aşteptam să fie mai... fiţos! Şi a fost taman pe dos. În cele câteva ore petrecute la Madrid, Ciprian Marica s-a comportat ca un om normal! Şi a răspuns ca un om normal la o mulţime de întrebări! Ştiu, poate părea absurd, dar în 2013 e remarcabil să fii normal. Am stat de vorbă în Plaza Mayor, centrul agitat al Madridului, printre oameni. Departe de stricteţea mediatică de la naţională, l-am găsit pe Marica - sau Ciprian cum preferă să-i spună spaniolii din motive lingvistice - relaxat. E evident liniştit că şi-a ales, cel puţin pentru un an cât are contract deocamdată echipa, chiar dacă uneori pare că nu-şi vede neapărat pe termen lung viitorul la Getafe. Dar nu vorbeşte prea mult de trecut sau viitor, e omul care insistă că trăieşte în prezent. Iar prezentul e, pe lângă Getafe, echipa naţională.

Cum te simţi în Spania?

E o experienţă nouă în viaţa mea, sunt bucuros de alegerea făcută, mă simt bine. Sunt din nou fericit că fac ceea ce-mi place şi o fac cu bucurie. Am redescoperit bucuria de a juca pentru că, sincer, după 7 ani în Germania, intervenise o monotonie, simţeam nevoia de o schimbare.

Cât de grea a fost perioada în care n-ai avut echipă?

Când ai nişte variante e cât de cât lejer. Stai şi le gândeşti. Nu e o presiune atât de mare. Trebuie să iei o decizie, trebuia doar să fiu convins că e cea mai bună pentru mine. În Ucraina am descoperit un proverb, „Tam haraşo, gde nas niet“, ceva de genul „Bine e acolo unde noi nu suntem“. Întotdeauna te întrebi „dacă mergeam în partea cealaltă era mai bine“? De asta mi-a luat destul timp să aleg.

Dar ai avut permanent variante? Mulţi cr