Este un moment dramatic să fii îngropat de viu în propria casă, transformată în cavou, fără mâncare, apă, lumină, căldură, şi socot că cel mai important lucru este salvarea oamenilor, iar cu o mână de ajutor oricine şi orice este binevenit.

Politicienii ajută sinistraţii, Primăria sare în ajutorul cetăţeanului răpus de ger, partidele, Consiliul Judeţean, organizaţia de pensionari, regiile, Guvernul, asociaţia X, trupa Y, haiducii lui Mavrodin, cu toţii au/am devenit peste noapte samariteni pentru cei aflaţi în nevoie. Cu o singură condiţie: televiziunile să le filmeze bravura, iar presa să relateze pe larg şi preponderent pozitiv despre gestul dumnezeiesc. Am obiceiul de a face donaţii din când în când. Ca şi multora dintre voi, îmi sar în ochi bannere pe forumuri sau bloguri, citesc poveşti şi donez cât pot la momentul respectiv. Nu fac donaţii imense şi sunt de părere că dacă am dona fiecare câte puţin am putea salva vieţi. Putem fi cu siguranţă oricare dintre noi în locul acestor năpăstuiţi de soartă.

De ceva timp însă, s-a reuşit şi demonetizarea acestor gesturi fireşti. De ce era nevoie să aflăm cine sunt oamenii din spatele bunelor intenţii? Cumva pentru că vin alegerile şi trebuie trăncănit în campanie că X de la PSD, PNL, PDL, PP-DD ş.a.m.d. a contribuit la scoaterea coanei Frusina din nămeţi, la refacerea acoperişului în localitatea Z sau aducerea pe lume a gemenilor familiei Popescu?! Evident, candidatul se afla în scafa wolei care mătura zăpada din faţa dispensarului....

Şi uite aşa, cu atâţia supereroi născuţi peste noapte, am fost asaltaţi cu telefoane, comunicate de presă, dări de seamă şi apeluri umanitare când toate aceste atitudini, de altfel lăudabile, puteau fi rezolvate mult mai simplu şi discret prin ONG-urile care se ocupă şi în afara situaţiilor de urgenţă cu sprijinirea persoanelor aflate în dificultate.

De altf