Urziceanu, Vornicu, Goga, Valeriu, Bănciulescu, Vilara şi Alexandrescu sînt jurnaliştii care au pus în volume istoria olimpică a României. Gazeta vă reaminteşte cele mai frumoase fragmente.
Poveştile de la Londra vor călători în timp sub formă de video. Peste cincizeci de ani performanţele vor fi colorate şi vii. A existat însă o perioadă în care poveştile se scriau, iar românii abia aşteptau să apără cărţile în care găseau istorisiri ale triumfului, ale dezamăgirii, ale trudei. Ziariştii prezenţi la Jocurile Olimpice îşi adunau notiţele şi, la distanţă de un an, în vară, ofereau poveştile.
Roma 1960, Tokyo 1964, Mexico 1968, München 1972, Montréal 1976, Moscova 1980 şi Los Angeles 1984 sînt cărţi care păstrează momente unice şi în care ziariştii şi-au pus sufletul şi trăirile alături de cele ale sportivilor.
Roma 1960
"Cetatea eternă" ne-a primit cu un cer fără nori (..) şi cu mercurul termometrelor cocoţat sus de tot , spre 40 de grade". E Roma anului 1960, sfîrşit de august, început de Olimpiadă. Cuvintele se găsesc în cartea "Jocurile Olimpice de la Roma" scrisă de Radu Urziceanu şi de Tudor Vornicu. E vremea în care cuvintele scrise de cei doi ziarişti sînt o mărturie pentru că din acea vreme imaginile sînt greu de găsit.
Dintr-o fotografie de la pagina 104 zîmbeşte Iolanda Balaş. E zîmbetul de pe cea mai înaltă treaptă. Zîmbetul de pe 8 septembrie 1960. După un concurs în care recordul olimpic a căzut de trei ori pe o ploaie deasă. "A doua zi, în satul olimpic, pe adresa Ioandei sosesc numeroase telegrame, în care iubitorii sportului din ţara noastră o felicită pe excepţionala noastră atletă". Aşa era atunci, mesajele de felicitare se transmiteau prin telegrame.
Detalii turistice, detalii de fapt divers, dar şi multe detalii din sport în 293 de pagini. "Unii ziarişti au găsit metode din cele mai originale de a intra în sat .
