Candidatul mizează pe impresia de la interviu, angajatorul se uită la cunoaşterea limbii străine. Nici unul, nici altul nu iau în calcul prestigiul universităţii. Un studiu al unei agenţii guvernamentale arată prăpastia dintre învăţământ şi piaţa muncii
Mai mult de un sfert dintre cei care au absolvit o facultate în ultimii cinci ani nu şi-au găsit loc de muncă, iar jumătate dintre aceştia se declară şomeri.
Ce se întâmplă cu studenţii după ce obţin diploma de licenţă? Unul din o sută devine patron, 3 dintr-o sută mai urmează o facultate, tot atâţia se declară liber-profesionişti, 26% îşi caută loc de muncă, iar 67% îl şi găsesc. Şansele pe care le are un tânăr să obţină un job con-form pregătirii din facultate depind de specializarea urmată.
♦ Cei mai avantajaţi din acest punct de vedere sunt absolvenţii de IT, matematică, medicină veterinară, construcţii civile şi teologie pastorală, din rândurile cărora 60% lucrează în posturi direct legate de cursurile urmate. O altă categorie, pentru care studiile din facultate sunt de ajutor, însă într-o proporţie mai mică este cea a absolvenţilor de ştiinţe politice, comunicare şi relaţii publice, relaţii internaţionale şi administrarea afacerilor. Absolvenţii acestor specializări lucrează în proporţie de 30-45% în domenii conexe celui aprofundat.
♦Într-o situaţie mai puţin avantajată se află cei de la litere, istorie, geografia turismului, studii europene şi admi-nistraţie publică, 40% dintre aceştia urmând să înveţe de la zero prima lor meserie. Dacă specializarea are o mare im-portanţă în momentul angajării, prestigiul universităţii este ignorat. Reputaţia facul-tăţii şi nota de la licenţă sunt ultimele criterii pe care angajatorul şi candidatul le iau în calcul. Atenţia celor două tabere se diferenţiază însă în privinţa a ceea ce cred că e important la angajare.
♦ În timp ce firmele pun pe