După ce istoriografia comunistă a devenit naţionalistă, sovieticii au fost prezentaţi ca ocupanţi. Stalin îi vorbea mai de rău ca românii!
După ce istoriografia comunistă a devenit naţionalistă, sovieticii au fost prezentaţi ca ocupanţi. Stalin îi vorbea mai de rău ca românii!
De la sfîrşitul războiului şi pînă în 1958, armata sovietică a fost o stranie prezenţă în România. Retrasă în cazărmi, cu terenuri şi mijloace proprii de instrucţie, subordonată exclusiv conducerii sovietice, despre ea nu se vorbea public. Însăşi iniţierea unei discuţii pe tema ei trebuia considerată de românul cu minte o "provocare". Şi evitată. Altfel, puteai ajunge lesne, în închisoare.
SEMNE DE ÎNTREBARE. Ce efective au staţionat în România? Cum era apreciată misiunea de către statul major al Armatei Roşii? Care era compoziţia trupelor? Din ce colţuri ale Uniunii Sovietice proveneau soldaţii zăvorîţi în garnizoanele româneşti? Cît dura, în general, stagiul acesta al lor? Ştiau ei unde se află oare? Căci amintiri de pe meleaguri româneşti ale vreunui fost oştean sovietic nu au pătruns încă în istoriografia noastră.
Asemenea întrebări îşi pot găsi în viitor interesante şi neaşteptate răspunsuri. Cum neobişnuit pentru reprezentarea românilor privind relaţiile de vîrf româno-sovietice este şi conţinutul stenogramei unei întîlniri pe care Stalin a avut-o în iunie 1945 cu o delegaţie a "oamenilor de ştiinţă români". În cadrul ei, Stalin se dovedeşte foarte interesat şi de purtarea ostaşilor sovietici pe teritoriul României. Dintr-o asemenea lectură, perfidul Stalin apare ca fiind mai atent la suferinţele românilor decît crema "intelighenţiei democrate" naţionale.
DISCUŢII LA KREMLIN. Conform stenogramei, timp de o oră şi jumătate, delegaţia românească a convorbit cu Stalin. Din ea făceau parte C.I. Parhon, Ion Petrovici, Andr
