În 2004, Traian Băsescu plângea cu lacrimi ipocrite la retragerea din cursa prezidenţială a lui Theodor Stolojan. Pe atunci, era regizorul şi actorul principal al unei dramolete politice menite a duce la victoria în alegeri a Alianţei "Dreptate şi Adevăr". Strategia a funcţionat perfect, iar Băsescu a ajuns şeful statului, graţie pasului înapoi făcut de Stolojan.

Zilele acestea, Traian Băsescu s-ar putea să plângă de-adevăratelea, la a doua retragere a lui Theodor Stolojan. O retragere pe care, cu siguranţă, preşedintele nu a plănuit-o. Cel mai puternic argument sunt prejudiciile de imagine enorme pe care i le aduce noua situaţie creată.

Acum o săptămână, Băsescu dădea asigurări că mandatul lui Stolojan va fi de patru ani. În ochii electoratului, retragerea lui Stolojan echivalează cu incapacitatea de a gestiona criza economică sau, mai exact, de a alege persoana potrivită pentru a face acest lucru. Noul context politic favorizează PSD, care ar putea avea pretenţia să numească premierul, după ce Băsescu a eşuat în această tentativă. Cred că social-democraţii nu-şi pot permite să accepte tot un om de la PDL, pentru că umilinţa publică ar fi prea mare.

ACTUALIZAT LA ORA 14:10 Odată cu această retragere intempestivă, cariera politică a lui Theodor Stolojan ia sfârşit. Principala caracteristică a brandului personal - economistul capabil să asigure supravieţuirea economiei româneşti pe timp de criză - a fost spulberată. Credibilitatea sa a fost distrusă pentru că a ales să renunţe la frâiele guvernului înaintea celui mai dificil an, din perspectivă economică, cu care România va fi nevoită să se confrunte. Din acest moment, utilitatea publică a lui Stolojan dispare, şi odată cu ea, şansele ca el să mai ocupe vreo funcţie în administraţie.

ACTUALIZAT LA ORA 15:10 Nominalizarea lui Emil Boc pentru funcţia de pr