“Şi poate că rîsul nu e de ajuns ca să stea în calea batjocurii” (”Actorul şi sălbaticii”)
De la Napoleon încoace nu s-a mai văzut aşa ceva. Spania a declarat război Franţei şi rîsului sănătos, invocînd o crimă de lezmaiestate şi cerînd ghilotina pentru nişte biete păpuşi. “Les Guignols”, istorică emisiune de satiră a postului Canal Plus, trage de la o vreme rafale de hohote către giganţii sportului iberic, cu ţintă fixă Nadal, omul al cărui pipi ar avea un coeficient de combustie la nivelul kerosenului şi care semnează petiţii pro-Contador cu propria-i seringă. “De un prost gust incredibil!”.
Indignatul e un nene greu, însuşi ministrul de externe al guvernului Rajoy. Scandalul devine unul diplomatic, cu iz de tribunal. Evident, spaniolii nu suportă evidenţa. Nu mai puţin decît românii. Avocaţii patrioţi ai lui Rafa scot flăcări pe nas – a se evita numirea unei alte evacuări ca nu cumva să fie considerată o aluzie la metode neortodoxe de propulsie. Presa cu vînă naţională se aliniază. “Nu sînt marionete”, a trîmbiţat vineri Marca, înghesuind pe prima pagină legiuni de campioni locali. Un ziar naţional scoate artileria grea împotriva unui show a la Muppets?!!! Aleluia, fraţi şi surori, închinaţi-vă la marea biserică a sportului care va fi în curînd mai greu şi mai periculos de parodiat decît însuşi profetul Mahomed!
Adevărul e că spaniolii au, pardon!, sportul în sînge. Iar francezii sînt nişte invidioşi. “Atacuri xenofobe (!), intolerabile, ale celor care nu înving niciodată. După ani de frustrări, fără să-şi cîştige ale lor Roland Garros şi Le Tour, le trebuia un ţap ispăşitor” (J. I. Wert, ministrul sportului). Exact! Francezii nu prea mai cîştigă. Cel puţin nu în anumite discipline. Nu la ciclism, nu neapărat la tenis, nu prea la înot, nu tocmai la atletism. Dar stau bine la rugby, judo, handbal, în raliuri. Ciudat, nu? Ce vi se pare că uneşte
