Iată o temă ce merită o lucrare de doctorat. De altfel, acest lucru s-a şi întâmplat, iar rezultatul este o carte, apărută la Editura Humanitas şi semnată de Mihaela Petrov.

Desigur, cartea nu reuneşte întregul text al tezei de doctorat, de unde şi anumite frustrări pentru un cunoscător al vieţii şi contextului în care a evoluat marele artist, pentru cel care se aşteaptă să găsească mai mult. Dar cartea de faţă este un fel de nucleu, de centru de observaţie, de unde pornesc toate temele şi traseele indicate de Victor Brauner în cel mai condensat timp al creaţie sale. Nu cred că este cazul să precizăm că ordonarea textului, departe de a urmări o cronologie in extenso, urmăreşte mai ales tematicile, care au format această conştiinţă artistică de vârf a secolului trecut. Ne simţim, însă, obligaţi să precizăm că la baza elaborării lucrării se află caietele, pe care le-a lăsat moştenire Victor Brauner culturii universale, ordonate şi de autor, dar fructificate într-un înţeles propriu de către Mihaela Petrov, cea care ne propune astăzi o perspectivă surprinzătoare asupra atelierului de lucru al artistului. Desprindem, în primul rând, o nevoie aproape organică de afiliere a artistului la mitologiile grupului parizian al suprarealiştilor care îi furnizează repere referenţiale ce i se potrivesc temperamental, din care nu lipseşte, însă, o poetică personală. Şi atunci, artistul simte nevoia să îşi evalueze propriile resurse, dar şi o anume construcţie individuală, determinată de copilăria şi tinereţea petrecute în România, într-o geneză nu atât de respectuoasă faţă de simbolurile tradiţionale, cât mai ales acceptate cu o neverosimilitate ieşită din comun. Aflat aproape toată viaţa în postura de emigrant, Victor Brauner lucrează pe un prag de aşteptare, care va şterge, în final, diferenţele şi îl va aşeza ca pe un companion egal în drepturi cu toţi artiştii din grupu