N. Steinhardt a incetat din viata la sfarsitul lunii martie, in 1989. Este unul dintre acei scriitori, ganditori si oameni de credinta care nu au avut sansa sa apuce caderea comunismului in tara lor. Il asez alaturi de parintele Arsenie Boca si de bataiosul I.D. Sarbu, care au murit in acelasi an. Cu alte cuvinte ochii nu li s-au mai deschis si asupra unei alte lumi care in aparenta cel putin a vrut sa nege lumea trecuta a opresiunii.
Iata ca exact dupa doua decenii de la mutarea sa la cer, piata de carte din Romania este innobilata - nu exagerez folosind acest termen – de o aparitie editoriala remarcabila, omagiu adus lui Steinhardt si sistematizare magnifica a tot ce inseamna viata si opera acestei mari figuri a literelor si duhului national. Am in vedere monografia lui George Ardeleanu, N. Steinhardt si paradoxurile libertatii, editura Humanitas, care prin seriozitatea ei poate fi pusa alaturi de un alt studiu de la inceputul lui 2006, cel al lui Florin Turcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, dar si de cele doua carti ale lui Sorin Lavric despre Constantin Noica, Ontologia lui Noica si Noica si miscarea legionara. Lucrurile se leaga intre ele deloc intamplator. Sau de la un anumit nivel in sus coincidentele sunt semnificatii. Cartea lui Florin Turcanu a fost cartea anului 2006, decisa astfel de revista Romania literara. Fara sa ma lansez in aventura pronosticurilor, nu ma pot abtine sa nu avansez banuiala ca lucrarea lui George Ardeleanu va fi cartea anului 2009. Anul acesta, dupa cum se stie, este anul Eugen Ionescu, o suta de ani de la nastere, dar si anul Noica, tot centenarul de la venirea pe lume a filosofului. In egala masura cred ca poate fi si anul Steinhardt, tocmai fiindca au trecut doua decenii de la moarte, dar si fiindca a aparut un asemenea studiu.
Cartile importante nu sunt neaparat spectaculoase, de aceea nici carte