în loc de inscripţie tombală pe mormântul

Doamnei Olga Constanţa Esthera Böhmler Breban

Zi îndoită

Zi îndoită spre moarte.

Cine ascultă? Cine vede?

Pentru că m-am învins

încă o dată,

bezmetic

secundele bat ca un clopot

în trunchiul impudic

al beznei ce mă străbate.

Şi mă dispută.

Şi mă împarte

pe hotarul încins

dintre dulcile lumi

strivite târziu

- ca să pot înţelege -

între pleoape,

până începe neruşinat

să mă ardă

încă o zi

salvator înclinată

spre moarte.

Ca o vale uriaşă prin care merg

fără început şi fără pată -

ce înţeles mi s-a arătat, Doamne!

Cineva din noapte

Cineva mult mai mare şi mult mai puternic,

venit din noapte, se apropie pe vârful picioarelor.

Te atinge. Nu simţi decât o boare,

o stranie lumină adâncă sub pleoape.

Apoi - cu infinită precauţie - te înghite,

târziu de tot redându-te prevăzător lumii

mai copil decât ai fost,

decât ai putea fi

vreodată.

Te prelingi din somn ca dintr-un vers:

cu respiraţia tăiată.

Nu înţelegi pe unde ai pribegit

şi când te-ai întors în carcasa trupului

devenit brusc uşor; un trup ca de băiat, ca de fată.

Nu pricepi dacă vei pleca iar şi iar

ca într-un fel de noapte cosmică

şi altă dată.

.............................................

Dimineaţa se ridică din tine

cu precizia unui extatic inchizitor

căzut pe gânduri. Totul e pur, înalt şi fierbinte!

Tot ce atingi, se întrupează din carnea lui ,nu se poate".

Totul reîncepe - secundă de secundă -

să fie, ca pentru ultima dată. Parcă.

Da. Sub och