De obicei, in aceasta pagina, ma straduiesc sa nu ies din limitele deductiilor politice. Mi se pare caraghios sa „filosofez“ vorbind de PSD sau de Basescu. De data aceasta, insa, un „fapt divers“ m-a facut sa-mi fie, pur si simplu, jena de nivelul „obsesiilor“ cu care traim azi.
Iata faptul. La Moneasa, in judetul Arad, exista, aflu, un librar orb. Un orb care „citeste“ cu ajutorul casetelor audio mai multe carti, probabil, decat citesc parlamentarii si ministrii nostri la un loc. Ioan Timis Palatinus, cum se numeste librarul orb, are o „biblioteca“ personala (o fonoteca, de fapt) de 30.000 de titluri.
„Scopul meu – si-a explicat el initiativa de a deschide o librarie – nu e sa scot bani din carti. Am vrut sa demonstrez ca, in timp ce librariile mor la oras, eu pot sa organizez una la tara. Si nu ma tem ca voi fi furat de clienti. Cine fura carti in ziua de azi? Daca as vinde alcool, ar fi altceva“.
In prima clipa, m-a pus pe ganduri ironia amara din acest „fapt divers“. Conform ultimelor date statistice, numarul cititorilor virtuali pe care mai pot conta, azi, la noi, editurile si librariile n-ar depasi 100.000.
Asadar, milioane de romani cu vederea normala traiesc, acum, fara sa simta nevoia de a lua, din cand in cand, o carte in mana, pe cand un orb are o biblioteca fabuloasa! In plus, acest librar orb spune: nu urmaresc sa fac bani din carti. Si spune asta cand? Si unde? Intr-o vreme si intr-o tara in care banii au ajuns sa tina loc de idealuri, de valoare, de orice.
Poti sa fii, azi, la noi, semidoct, escroc, mitocan, canalie. Daca ai destui bani, n-ai nevoie nici de cultura, nici de bun simt, nici de caracter. Obtii tot ce doresti cu ei. Cumperi ziaristi si ziare, notorietate, adepti (sper ca nu e nevoie de exemple). Poti sa tragi sfori la capatul carora se afla nu papusi, ci, eventual, presedintia Romaniei si guv
