Clara, Claire, are viata dubla, una de noapte - Clara Noaptea, alta, Clara Ziua, asumate, amindoua, cu naturalete in regim liber acceptat, aparent fara ivirea dramei. Numai ca drama se iveste. Nu e decit titlul miniromanului frantuzoaicei Catherine Locandro, numai bun sa stea sub seria de la Humanitas Cartea de pe noptiera. De citit inaintea dulcelui somn al noptii, instalindu-l, dar si, de ce nu, provocindu-i vise. In cazul de fata, unul nu prea linistit, daca e sa fie acaparat de cea mai veche meserie din lume: amorul. Sub forma lui picanta, practicat o data firesc, fara pudibonderii naive si perceput ca atare, alta data moral blamat. Din varii unghiuri. Clara, Claire, are viata dubla, una de noapte - Clara Noaptea, alta, Clara Ziua, asumate, amindoua, cu naturalete in regim liber acceptat, aparent fara ivirea dramei. Numai ca drama se iveste. Perturbind eroinei traiul de pina atunci. Unul cu totul atipic insa, asumindu-si, pe linga statutul dur al trotuarului, si pe cel al unei fiinte frumos educate in familie, pastrind de-acolo pasiunea lecturilor. Mai toate onorabile. Nicidecum frivole. Cum practicarea amorului profesionist, oricit ar beneficia in cazul de fata de aportul culturii, nu poate ocoli conflictul - pindind la tot pasul - Claire e implicata, si ea, intr-unul, aparitia individului feroce si santajist subminindu-i brusc bine controlata armonie de pina atunci. Beneficiind, aceasta, de protectia unei p(m)atroane afectuoase si de a ingerului pazitor al stabilimentului. "Poemele pentru Lou" ale lui Apollinaire nu-i mai sint de nici un folos. Urmindu-si obsesiile metempsihotice, niciodata parasite, vazindu-se traind cindva, intr-o alta viata, in intruparea unei matroane romane, se urca, terapeutic, in primul tren si paraseste - pentru cit timp? - trotuarul parizian. Destinatia - Roma. Exercitiu de purificare? Frica? Evadarea ca evadare? Se va mai intoarce, re