As vrea sa va opriti un pic din ce faceti acum si sa incercati sa va inchipuiti o petrecere comuna a echipelor dupa meciul Steaua-Dinamo. O petrecere la restaurant, cu fotbalistii la masa oficiala, mancand si band impreuna. Suporterii si ei in jur, infratiti si povestind relaxat despre fazele din meci…
Nu puteti, nu-i asa? Ei bine, la yachting chiar asa se intampla. Cursa dimineata, petrecere seara, de fiecare data. Dar nu e doar atat: competitia se termina la linia de start. Inainte de cursa suntem camarazi. Dupa, suntem chiar mai mult decat atat: oameni care au trecut prin incercari impreuna…
Dar chiar, cine sunt acesti oameni? Nababi? Excentrici? Nebuni?
Uitati stereotipurile. Yachtingul, cel putin in versiunea cu vele originala, nu e despre bogatasi si fete frumoase in bikini care se bronzeaza la prova, pe salteaua de un hectar a catamaranului din Caraibe…
Faceti cunostinta cu Lucian Dragomir. In poza de aici are cativa ani in minus: azi are parul un pic mai alb si-o multime de medalii si cupe in plus. Legenda spune ca, in calitate de profesor de matematica, si-a desenat singur o barca cu un profil aproape perfect din punct de vedere sportiv.
Nu stiu daca povestea asta e adevarata: stiu sigur ca Teodora, cum se numeste barca lui e facuta de mana, in Romania, din fibra de sticla, un pic de lemn, ceva metal cumparat de-a gata (catarg, prinderi) si parame. Lucian alearga cu ea de ani buni, iar barca e mai rapida de la un sezon la altul. Cand nu alearga, bibileste la ea, la panze, la echipaj, la moralul nostru. Nu, pe el nu-l imbunatateste niciodata, pentru ca, de obicei, atunci cand o vedem pe Teodora, ea e in fata! Lucian nu e un nabab: sufera cand isi rupe velele, pentru ca trebuie sa le plateasca din buzunar. Dar daca el n-ar mai fi la curse, yachtingul din Romania ar fi cu mult mai sarac! @N_