In decursul timpului s-a incercat inlocuirea inimii cu una artificiala, fiind create, pe masura ce progresele cercetarii s-au evidentiat, modele din ce in ce mai complexe, adevarate "motoare" din diferite materiale, cu tehnici diferite de functionare si implantare. Numarul insuficient al inimilor necesare pentru transplant a facut ca multe vieti sa fie curmate, pentru ca lista de asteptare era prea lunga. Nu multi au supravietuit transplantului in sine, iar majoritatea celor care au reusit acest lucru au mai trait destul de putin pentru a considera transplantul de inima o solutie infailibila. Asadar, o noua inima este si o noua viata? E, poate, doar o sansa de continuare a existentei, de obicei cu o calitate net inferioara celei anterioare, grevata de complicatii, tratamente dificile cu imunosupresoare, necesitatea unor controale riguroase periodice... Si acestora li se adauga un sentiment ciudat ca cineva a decedat, dar ti-a salvat tie viata... Oare cea care bate e inima lui, oare ai dreptul la o viata daruita? Noua inima va influenta trairile, emotiile proprii? Cert este ca transplantul de inima reprezinta o posibilitate de a salva vieti, limitata insa de un numar insuficient de organe disponibile fata de cererile de acordare a dreptului la viata. In decursul timpului s-a incercat inlocuirea inimii cu una artificiala, fiind create, pe masura ce progresele cercetarii s-au evidentiat, modele din ce in ce mai complexe, adevarate "motoare" din diferite materiale, cu tehnici diferite de functionare si implantare. Pentru prima data, ideea inlocuirii inimii naturale cu un device electric a fost pusa in practica la animale, respectiv la ciine, de catre V.P. Denikov, in Rusia, in 1937. Ulterior, in 1962, Domingo Litto creeaza un device artificial pentru ventricolul sting, device care a fost implantat un an mai tirziu unui pacient caruia inima nu i-a mai functionat in urma u