Susţine un verzui portocaliu că a fost odată ca niciodată un Braşov mic, răpciugos şi pe care îl chinuiau copiii răi din cartier. Într-o zi, cum nu a mai fost, acest băiat simplu, de la ţară, dar cu portmoneu milos, l-a luat acasă. L-a îngrijit, chipurile, l-a asfaltat, i-a dat lăptic să mănânce şi i-a cumpărat tomberoane de lux. Ca să crească mare şi dolofan. Mai mult, prietenul Braşovului a strigat haiduceşte ,sârma, bă” şi Braşovului îi crescură moll-uri de la soare te puteai uita, dar la el ba. Apoi a început să îl scoată în lume, să-l ducă la prietenii lui, la ministere şi ministrese ca să joace jocul datoriei cu acesta.

Astfel, de bucurie, cum venea cineva, cu nişte firfirei în contul băiatului cu suflet aproape la fel de mare ca punga, cum Braşovul, ca-n poveste, oua terenuri gratis, giratorii umflate la factură şi rumene la decont, deszăpeziri în aproape plină vară şi câte şi mai câte, dragii mei , precum hoteluri gratis pentru băieţii de partid, de nici noi nu le putem povesti pe toate că nu am citit integral dosarele de la DNA, deşi acestea merită Nobelul pentru literatură şi dosare ţinute la sertar.

Bineînţeles, existau şi există personaje invidioase – precum jos semnatul – rele la suflet, cum ar spune Muica Omida - unde îşi caută în bobi şi portmonele ţepuite norocul alesul Braşovului - pe numele lor mic ,,golani nepedelişti”. Sau nesimţiţi invidioşi şi aroganţi care cârâie în presă şi pe la scara blocului despre această (din păcate?) frumoasă idilă şi telenovelă plăcută unor locuitori de sub Tâmpa.

Cam aceasta este, spusă pe scurt, telenovela financiară între un buruieştean de buruieştean şi o fătucă orăşeancă dezabuzată la greu de mândria sa. Mai exact de utilităţile pe care, fără drept de apel, le poseda. Terenuri şi forţă de muncă. Decenţă şi bun simţ. Civilizaţie şi mândrie.

De aceea, putem înţelege de ce actualul primar spune