În urmă cu cîţiva ani, la Londra, pe un trotuar de pe Oxford Street am văzut adunată multă lume (după limbile diverse care se auzeau, părea să fie vorba în special de turişti). În centrul mulţimii, trei indivizi ofereau nişte pungi de plastic al căror conţinut aveam să-l descopăr mai tîrziu. Era ca la noi cînd un bişniţar începea să-şi vîndă marfa în picioare, direct în stradă. Unii doar căscau gura, alţii chiar cumpărau. M-am apropiat împreună cu soţia mea şi am aflat că preţul unei pungi era de 20 de lire sterline. Conţinea trei cutii de parfum, două bărbăteşti şi una de damă. Mărci celebre, pe care însă, nu le mai ţin bine minte. Preţul excelent, chiar dacă nu foarte la îndemînă unor "estici", ne-a făcut să ne gîndim că putem rezolva astfel problema cadourilor pentru cei din ţară (vechiul obicei de a nu te întoarce din Occident cu mîna goală). Ne-am întrebat totuşi, cum e posibil. Acţiunea se petrecea chiar în faţa imenselor raioane cu parfumuri şi cosmetice de la parterul magazinului Selfridge's. Întîi am crezut că e vorba de o iniţiativă promoţională a vreunei firme. Totuşi, indivizii nu prea aveau alura unor agenţi comerciali, pungile erau incolore, fără nici o reclamă, iar cutiile dinăuntru aveau mărci diferite. Observînd şi o anumită grabă cu care se desfăşurau lucrurile ne-a venit în minte altă ipoteză: parfumurile erau furate. Trebuiau vîndute pe cît de ieftin, pe atît de iute. În acelaşi timp însă, mi se părea riscant să faci aşa ceva tocmai sub nasul zecilor de vînzători ai unor parfumerii faimoase care, ar fi putut da în orice moment telefon la poliţie. În cele din urmă, trecînd peste toate îndoielile şi, mai ales, la imboldurile soţiei mele, am întins 20 de lire unuia dintre băieţi şi am primit în schimb punga incoloră. M-am uitat la fiecare cutie dinăuntru în parte şi m-am convins de veridicitatea achiziţiei. Am plecat amîndoi încîntaţi, fluturî