Toata regiunea din jurul Vidinului este locuita de bulgari vorbitori de limba romana. Ei sunt ajutati, in limita posibilitatilor, de Ministerul roman de Externe. Dar in tara in care locuiesc nu sunt recunoscuti ca minoritate.
In fata Calafatului, cum te uiti spre Dunare, se afla Vidinul. Acolo, pe malul bulgaresc, traiesc cam 23.000 de romani. Dunarea i-a salvat. Stramosii lor au venit pe aceste meleaguri din tinuturile romanesti. "Cand a inghetat fluviul, nu stiu ce an era, stramosul meu Gheorghi - un tanar cu mustati mari - a luat sania si a venit pe gheata la sud de Dunare. S-a stabilit aici, spune Stefan Dimitrov, un batran de aproape 80 de ani. Mos Dimitrov ne arata un A4 imprimat cu arborele genealogic al familiei lui. Nevasta-sa, tanti Floarea, da din cap. Ofteaza. Ea nu are un arbore genealogic. Rade. Cu gura pana la urechi.
LA O BERE, LA BISERICA. Tanti Floarea, o femeie extrem de expresiva, ia o mina serioasa, se uita pe geamul barului in care ne aflam - localul fusese ridicat cu ani in urma de feciorul sau - si spune: "Aici sunt locurile in care am trait. Aici m-am nascut. Aici m-am intors intotdeauna".
Dincolo de fereastra, pe partea cealalta a strazii, e o biserica. Suntem in Cumbair sau cartierul romanilor, cum i se mai spune. In curtea bisericii e o bodega in toata regula. Dar la barul Florida nu se vinde alcool rafinat. Doar bere si sucuri. Tata-sau, mos Stefan, dezleaga misterul: "Aici, oamenii nu vin sa se imbete. Vin, iau o bere, doua, un suc si pleaca. Nu stiu sa fie un pacat".
Tacuta, biserica slujeste oricum pe oricine. Fostul preot, Milotin Coceanov, a iesit la pensie. O pensie mizera de 100 de leva, adica in jur de 50 de euro. Parintele cu doctorat in Romania este acum dat uitarii, iar bisericuta aproape ca a ramas a nimanui. Din cand in cand este trimis aici un preot sa tina o slujba de cununie sau de inmormantare. Ori