Criza romano-italiana putea fi oare evitata, printr-o mai inteleapta gestionare a ei? Expulzarea romanilor se va extinde si in alte tari europene?
- Intelepciunea a lipsit intr-adevar la apel, dar mai grava este absenta responsabilitatii guvernantilor in fata natiunii. Incantate de banii trimisi acasa de "capsunari", guvernele Nastase si Tariceanu au fost fericite sa-i vada plecati, fara a se preocupa de soarta lor. La fel de fericite au fost autoritatile romane sa-i vada plecati si pe romi si pe infractori, in speranta ca vor scapa de problemele pe care si unii si altii le creeaza. Insist asupra acestui aspect, pentru ca nu romanii muncitori i-au scos din sarite pe italieni, ci infractorii pe care i-am aruncat pe piata europeana.
Daca arestarea lui Nicolae Mailat sub acuzatia ca ar fi ucis-o pe Giovanna Reggiani nu ar fi declansat o reactie atat de violenta in Italia, probabil ca nici astazi guvernul nu s-ar fi preocupat de situatia romanilor care muncesc in strainatate. Ministrul de externe italian Massimo D`Alema declara de curand ca omologul sau roman, Adrian Cioroianu, nu a ridicat niciodata problema acestor romani in discutiile bilaterale. In Italia existau politisti romani, trimisi special pentru a tine situatia sub control, dar fie erau prea putini, fie nu si-au facut bine treaba. Cert este ca nu a existat o forma institutionalizata de cooperare cu autoritatile italiene, pe de o parte, si cu comunitatile romanesti, pe de alta parte. Odata izbucnit scandalul, premierul si ministrul de interne s-au repezit la televiziuni pentru a explica, ba ca nu este vorba de un fenomen de masa, ba ca e treaba italienilor sa le dea de lucru. In mod absolut stupefiant, premierul uita ca nu cei care vor sa munceasca sunt indezirabili - dimpotriva, sunt bine primiti de patronii italieni -, ci cei care s-au dus in Italia pentru a fura, a jefui, a viola. Acestora
