Există şi o parte bună a ieşirilor la rampă ale premierului.

Săptămâna trecută, premierul a deschis o cutie a Pandorei atunci când a susţinut că sechestrarea şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni este ceva necesar. Însă chiar şi după revenirea de alaltăseară pe acest subiect, lucrurile rămân încurcate şi aparent fără posibilitatea de a le schimba. Nu este clar dacă a vorbit un fost procuror sau beneficiarul unei teze de doctorat plagiate: sechestrarea şi confiscarea averilor se practică şi acum. Poate nu în modul susţinut la care visează primul-ministru, dar se fac. Un exemplu recent este cel al mentorului său: Adrian Năstase a plătit recent, "lezându-şi imaginea", prejudiciul în valoare de 750.000 euro, stabilit de instanţă în dosarul "Trofeul Calităţii".

Dar poate că Victor Ponta s-a referit la situaţiile în care recuperarea prejudiciilor nu se mai poate face, pentru că presupusul infractor a fost mai iute şi le-a înstrăinat cu succes. Dar în acest caz puterea de a închide portiţele de scăpare din lege îi aparţine. Ponta este şeful partidului care domină Parlamentul. Cert este că premierul s-a arătat indignat de vitezomanii de pe drumurile publice, de aici a pornit oful copilotului de curse. Totuşi, confiscarea maşinilor care “merg cu 250 km/h printr-un sat din România” poate avea loc la fel ca şi plata daunelor de către Adrian Năstase în dosarul în care a făcut şi puşcărie: abia la nouă ani după săvârşirea faptelor de care a fost acuzat. Dacă şeful Guvernului vrea să-şi vadă dorinţa îndeplinită mai repede, ar trebui să se gândească la nişte reglaje, în primul rând la unul care să restrângă durata proceselor înşirate pe ani de zile.

De la calitatea drumurilor - care permite atingerea vitezei de 250 km/h în localităţi - premierul a trecut la calitatea magistralelor feroviare, ameninţate de hoţii nepedepsiţi care le folosesc dr